Una dintre cele mai des intalnite credinte si nevoi ale oamenilor este ca "trebuie sa fiu perfect, lucrurile sa fie perfecte, sa zic lucrurile potrivite".
Observ aceasta convingere in Lucrul cu Oamenii. Si asociata cu ea este convingere ca "daca voi fi perfect, atunci cei din jur ma vor iubi, aprecia, valida, observa... Etc..
De ce folosirea cuvantului "Nevoie" asa de des?
Pentru ca lipsa relatiilor autentice si lipsa Iubirii pentru cine esti tu cu adevarat duce la instalarea adanca in fiinta ta a nevoilor. Este ca atunci cand ai sta flamand zile intregi.
Ce este Perfectiunea?
Perfectiune Umana este bazata pe credinte, pe societate, mentalitatea tarii in care locuiesti sau timpului. La fel ca si frumuseatea. Fiecare zona/timp are propiul set de credinte despre ce inseamna perfectiunea.
Perfectiunea Creatiei - Divina este bazata pe experiente si pe expasniune.
Creatia este neterminata - in sensul ca mereu exista noi cai de crestere.
Cat timp traiesti, experienta ta este in continua schimbare, crestere, miscare.
Perfectiunea Divina inseamna Armonie.
Conflictul vine din incercarea Mintii de a duce la sfarsit Perfectiunea. De a o transforma in ceva static si incheiat.
Aceasta vine cu nevoie de control, rigiditate, frica de necunoscut.
Va las aici o poveste care explica foarte frumos perfectiunea si expansiunea.
"Un rege s-a dus la un Maestru zen sa invete Arta gradinaritului. Maestrul l-a invatat timp de 3 ani iar regele si-a facut o gradina mare si frumoasa in care lucrau sute de gradinari. Tot ce a invatat timp de 3 ani de la Maestru a experimentat in gradina sa.
Dupa 3 ani, gradina era gata si regele a invitat maestrul sa vina sa o vada. Regele avea mari emotii pentru ca maestrul era sever.
Si-a luat toate precautiile ca totul sa fie perfect.
Maestru indata ce vazut gradina s-a intristat. S-a uitat in jur, s-a plimbat si pe masura ce se plimba devenea tot mai grav. Regelui I s-a facut tare frica. Luandu-si Inima in dinti regele l-a intrebat pe Maestru :
"Ce s-a intamplat? De ce nu imi spui? Te-ai tot intristat si clatini din cap. De ce? Ce nu iti place? Am facut tot dupa cum am invatat la tine."
Maestrul a raspuns:
"Gradina aceasta este atat de terminata incat pare moarta. De aceea nu imi place. Trebuia sa ramana neterminata. Unde sunt frunzele vestede? Pe alei nu sunt frunze uscate si nici in copaci nu este o frunza galbena. Unde sunt?
" Le-am spus gradinarilor mei sa le adune pe toate. Sa faca astfel incat gradina sa rate perfect."
"De aceasta arata asa lipsita de stralucire si neinteresanta. Se vede de la o posta ca este facuta de om. Lucrurile lui Dumenzeu nu sunt niciodata terminate."
Si maestrul a iesit din gradina, s-a dus la mormanul de frunze vestede care se afla dincolo de gradina, a luat o mana de frunze si a adus-o in gradina unde le-a aruncat in vant. Frunzele se jucau in vant duse pe alei de adiere. Incantat maestrul a spus "Uite cat de vie arata gradina!
Frunzele susoteau in vant si fosneau.
Asa si noi, in momentul in care renuntam la Nevoia de a fi perfecti ne descatusam copilul interior, devenim flexibili ca frunzele in vant, ne bucuram si suntem noi fara sa ne mai facem griji de cum suntem vazuti, pereceputi, intelesi.
Si in aceasta relaxare a Fiintei Noastre apare Autenticitatea.