De ce chiar daca experimentam Unitatea, tot avem parte de lipsuri, deziluzionari si neimpliniri.

De ce chiar daca experimentam Unitatea, tot avem parte de lipsuri, deziluzionari si neimpliniri.

Experimentarea Unității nu înseamnă o pierdere completă a Sinelui. Nu înseamnă că ne contopim în restul Creației și nu mai avem propria noastră identitate unică.

Sa ne gandim la un copac.

Arborele este format din rădăcini, ramuri și frunze, toate fiind conectate. Dar fiecare frunză este clar vizibilă și separată de toate celelalte frunze. Fiecare frunză este unică. Și totuși, fiecare frunză este parte a întregului care este copacul.

De fapt, putem considera fiecare frunză ca fiind în „unitate” cu copacul. Și totuși, nu este copacul. În mod clar, este încă doar o frunză. Și chiar dacă frunza devine conștientă că face parte din acest copac, chiar dacă ea, deși este interconectata, devine conștientă de fiecare rădăcină, de fiecare ramură și de toate celelalte frunze, atât de conștientă, de fapt, încât știe în orice moment ce se întâmplă în fiecare rădăcină și fiecare frunză... tot nu va deveni mai mult sau mai puțin decât o frunză în sine.

Tot va atârna de aceeași creangă. Va rămâne în continuare ea însăși. Trebuie să funcționeze în continuare ca o frunză. Poate avea un context mai larg pentru sine ca parte a copacului, dar este încă doar o singură frunză printre multe alte frunze.

Sufletul nostru este ca o singură frunză pe arborele Creației, o expresie unică, individuala a Divinului. Știm cu siguranță că această individualitate există, pentru că se reflectă destul de evident aici în lumea fizică ca si corpuri fizice clar separate și individuale pe care avem cu toții. 

Putem, desigur, să învățăm să ne extindem conștiința la alte aspecte ale „copacului” care este Creația. Prin Înregistrările Akashice, de exemplu, putem învăța să ne extindem conștiința către alte Suflete. Acest lucru ne ajută de fapt să experimentăm că suntem cu toții conectați, în același timp ne ajută să înțelegem natura specifică a propriului nostru suflet în contrast cu alte suflete. Acesta este unul dintre cele mai mari beneficii ale practicii Realinierii Sufletului.

Asta nu înseamnă că devenim „una” cu alte Suflete. Suntem frunze de pe același copac, interconectate și hrănite de aceleași rădăcini. Dar toți suntem încă expresii unice și individualizate ale Divinului.

De asemenea, nu devenim niciodată întregul copac. Suntem doar un mod în care Divinul a ales să se exprime.

În mod ideal, expresia individualizată a Divinului, care este Sufletul nostru, se va exprima in dimensiunea a 4-a ca mintea și ego-ul nostru. În a treia dimensiune, Sufletul nostru se va exprima ca si corp fizic. Și astfel, întregul copac care este Creația se experimentează prin frunza individuală care este Sufletul nostru.

Când corpurile și ego-urile noastre sunt în deplină congruență cu natura inerentă a Sufletului nostru, putem deveni conștienți de întregul „copac” care este Creația. Dar nu încetăm niciodată să fim doar o frunză pe acel copac. Nu vom deveni o ramură sau o rădăcină. Rămânem o frunză, o expresie individuală singulară a Divinului.

Problemele apar atunci când dobândim conștientizarea „copacului” Creației (sau chiar doar o ramură sau două!) fără a avea conștiința deplină sau o înțelegere clară a cine și ce suntem, ca o singură frunză.

Aceste experiențe de trezire pot fi profund dezorientatoare. Ne pierdem pe noi înșine, nu pentru că ne-am „contopit” mistic într-o unitate cu întreaga Creație, ci pentru că ne lipsește autocunoașterea esențială a cine suntem ca Suflet individual. Acesta este modul în care trezirile spirituale și experiențele de iluminare,  in loc sa ne ajute sa traim impliniti, duc de fapt la o stare de dezradacinare si lipsa de implinire.

Doar pentru că ne simțim parte a întregului copac nu înseamnă că nu suntem încă doar o frunză. Dacă încetăm să mai acționăm ca o frunză și, în schimb, ne autoidentificăm ca o ramură, sau o rădăcină sau chiar ca întreg copacul, acționăm împotriva naturii noastre Divine. Acesta este paradoxul... putem acționa împotriva propriei noastre naturi Divine, chiar dacă suntem intens conștienți de conexiunea noastră cu Divinul.

Rezultatul este întotdeauna lipsa... atât pentru noi ca frunze individuale, dar și pentru întregul copac. Pentru că desigur... totul este Unul.

Articol preluat - Andrrea Hess

Scrieți un comentariu